Sportul in copilarie, o adevarata bucurie

   Pe caldura asta nu prea-mi arde de miscare, da' zau cand eram mica, pe caldura asta jucam cele mai tari chestii posibile. Nu sunt eu batrana, dar am avut o copilarie cat de poate de interesanta, plina de jocuri inventate pe moment sau auzite de la 'ai mai mari.

   Mereu profu' meu de sport ne spune ca miscarea l-a facut sa mai fie inca in viata, ca fara ea nu ar mai fi fost el cel care e alaturi de noi la orele de sport. Asta m-a pus pe ganduri si cum in ultimul timp nu prea am mai practicat vreun sport, m-a facut sa fac inventarul jocurilor din copilarie pe care as putea sa le reproduc acum, cand sunt mai mare.

   Cum netul era scos din discutie la varsta mea, o zi obisnuita se desfasura cam asa: trezirea la 7-8, striga la vecinu' sa iasa la joaca, aduna toata strada de copii, adu o minge, vreo 4 pietre mari, niste rumegus ( ca doar stam la tara si cum sa nu ne folosim de ce e in jurul nostru), fa o echipa de fotbal si joaca.

   Eu jucam fotbal; MULT, chiar daca eram fata. Jucam si in fusta cu baietii. Da, eram singura fetiscana din grup care juca fotbal mai tare ca ei. Acum s-a cam dus talentul meu, dar aveam niste picioare subtiri si puternice pe atunci incat imi vine sa plang de dorul lor.  Cum era terenul de fotbal si ce faceam cu pietrele si rumegusul?

   Portile erau la distanta de cativa metri, nu calculam noi pe atunci si nici nu ne gandeam la treburi matematice. Totul trebuia sa se organizeze repede ca sa ne distram tot in acelasi ritm. Reperele noastre spatiale erau doi copaci situati la o distanta medie pe care puteam noi sa o parcurgem. O poarta era alcatuita din 2 pietre, una la distanta de 15 pasi de cealalta, peste care puneam rumegus pentru a fi mai vizibila.  In partea de sus limita era cerul :)).

   Cum terenul de fotbal era organizat, alegeam echipele prin vesnica tragere la sorti. Un capitan de echipa tinea o piatra in mana si o ascundea la spate, iar celalalt capitan trebuia sa ghiceasca unde se afla. Noi restul, cei mai putin talentati ca ei, stateam ca la paine calda sa vedem daca o sa cadem in echipa mai buna sau nu.

   Dupa ce echipele erau bine stabilite, jocul incepea cu tipete de veselie, parintii mai ieseau din cand in cand la poarta si ne intrebau de scor, moment in care noi eram in extaz pentru ca ii interesa, se lasa cu o cearta la final datorita scorului, dar dupa, fiecare pleca cca 5 minute sa isi ia o bucata de paine pe care o mesteca din mers, doar doar sa nu rateze urmatorul meci sau joc.

   Toate jocurile din copilarie implicau practicarea sportului, poate de aceea atunci cand eram mica nu raceam asa de des, nu mergeam la doctor decat foarte rar pentru ca nu aveam nevoie, lipsa de calciu nu exista, si nimeni nu avea ochelari din cauza calculatorului.

   Un alt joc de care imi aduc aminte cu drag este "Coarda", toata lumea a sarit coarda macar o data in viata, dar noi nu aveam orice fel de coarda... de pe net, magazin, cu modele sau nu stiu ce numarator de calorii. Nu frate, coarda era o bucata de fir nefolosit, si saream pana nu mai puteam merge, nu ne gandeam la calorii.

   Ce campionate aveam aici! Saritura simpla, Calutul, Funda, Ceaunul, Piticul, acestea sunt doar cateva din denumirile pe care le aveau sariturile. Mai jucam si "Rosu, galben si albastru", cate o culoare pentru fiecare participant... dar atat de multi eram care jucam incat s-a transformat in "Rosu, galben, albastru, verde, roz, mov etc".

   Multe sunt jocurile care implicau sport, majoritatea aveau la baza alergatul sau saritul. Mi-as dori sa ma mai joc macar o data ca in copilarie, dar prioritatile celor de varsta mea s-au schimbat si tot varsta nu ne mai permite.

   Dar pentru cei care iubesc sportul si vor sa il practice intr-un mod super amuzant se organizeaza Cea mai mare ora de sport, sambata pe 11 iulie, la Brasov in Piata Sfatului.  Daca aveti posibilitatea, nu ratati acest proiect deoarece miscarea in orice forma a ei, este sanatoasa si frumoasa!


   V-as fi povestit despre jocurile din copilarie ore in sir, dar ma limitez la aceste randuri si de celalalte amintiri ma voi bucura in continuare. Sper ca v-am dat de gandit sau macar ca o "tema pentru acasa", iar pentru cei care aveti copii, indrumati-i pe calea sportului! Va vor multumi peste ani.





You Might Also Like

1 comentarii

  1. Asta se numeste copilarie fericita....nu statul in fata computerului sau la Tv....ma bucur ca ai avut o copilarie minunata....am avut si eu parte de cele mai frumoase jocuri,parca m-as juca si azi...daca as avea cu cine :))))) ,pupici draga mea :*

    RăspundețiȘtergere

Un produs Blogger.