joi, 12 decembrie 2013

Important in viata .... (1)

In acest articol voi posta cateva citate , daca le pot spune asa... sau cuvinte care sa va ajute atunci cand nu va simtiti bine. Cateva cuvinte de incurajare si altele !

E atat de frumos sa stii ca acolo , undeva este cineva alaturi de care iti vei petrece intreaga viata, fara de care nu vei putea respira...care-ti va fura fiecare minut deoarece mintea iti va zbura la acea persoana.
E atat de frumos sa iti faci planuri de viitor, e atat de frumos sa speri ca vei reusi , pentru ca DA, vei REUSI, pentru ca ai VOINTA .
E atat de frumoasa roua diminetii , e atat de frumos fiecare anotimp, pentru ca fiecare are ceva special.
E atat de frumoasa fiecare PERSOANA , pentru ca fiecare este unic, fiecare iubeste , simte, ajuta in felul sau, in felul sau unic de-a fi. 
Priveste in jur ! Nu-i asa ca totul e FRUMOS ? Ca viata e frumoasa si merita traita din plin ?!

-

“Ma vrei, dar nu pe mine. Iti doresti sa ma ai, dar sa ma schimbi. Ma rotesc, iar buclele-mi pica pe fata. Rujul rosu acopera doar conturul carnii buzelor mele, obrajii urmeaza exemplul…dar ochii, ochii mei se tem sa te vada, imi imaginez cum te misti, ce faci, imi trimiti semnale ca pe vremuri cand ne intelegeam printr-o energie ciudata. Privesti. Iti inghiti zambetul si strangi din buzele-ti strambe. Bretonul tau blond iti dezamorteste privirea incremenita. Un colt luminat de-un bec rosu te ademenestee, te cuibaresti acolo si observi lumea asta vulgara, esti scarbit. O lacrima de transpiratie iti traverseaza tampla zvacnitoare, fumul a pus stapanire pe ochii tai si le-a distrus puritatea, fereste-te de miresmele vagaunii asteia. Te privesc. Te chem si te alung, te vreau si te exilez. Ma tot intreb ”ce cauti aici, invadator al vietii mele?” taci, ecoul muzicii ti-ar despica oricum raspunsul.”


-

Mă simt ca o epavă , ceva neînsemnat, nefiresc, inuman, ireal. Simt cum lumea se sfarşeste la picioarele mele, la gândurile mele, la tot ceea ce am visat.
Totul mă stresează , mă seacă , mă face să tremur... de frică , de durere.
Simt cum inima îmi pulsează , mă face să simt că trăiesc... dar trăiesc un coşmar, propriul coşmar ... îmbibat cu suferintă , o suferinţă rece si apăsată , îmi curmă orice sperantă, dar ce-i aia speranţă? Am trăit asta, sau doar m-am amăgit ? Dar trăiesc măcar , sau visez ? Dar sunt în stare să visez , eu , o epavă , ceva neînsemnat , nefiresc, inuman, ireal ?!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Un produs Blogger.